A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

A

ABSIDĂ (din franceză: abside, în latină: absida) nișă semicirculară care închidea nava principală a unei bazilici romane și în care se așezau scaunele judecătorilor. În arhitectura creștină este o nișă boltită, semicirculară, pătrată sau poligonală, așezată în prelungirea navei mediane, opusă intrării și rezervată altarului.

ACANTĂ specie de plantă cu frunze foarte divizate; un ornament sculptat sau pictat, care imită frunzele plantei cu același nume. Era des folosit ca decorație sculpturală în arhitecturile greacă și romană, fiind caracteristic capitelor corintice și compozite.

ACOPERIȘ ÎN PATRU APE acoperiş care este înclinat atât la capete cât și în laterale. Este alcătuit din patru pante, câte una pentru fiecare latură a construcției. Este mai puțin răspândită în zona noastră, dar oferă posibilitatea amenajării unei mansarde spațioase, câștigând astfel mulți metri utili.

ADĂPOST PENTRU CLOPOTE – fronton care adăpostește clopotele

ADOSAT (despre o coloană) atașat de perete

ALL’ANTICA care se bazează pe modelele antice

ALTAR lespede sau un soclu pe care sunt aduse ofrande unei divinități

ANCADRAMENT 1. Cadru care înconjură o ușă, o fereastră etc. 2. Bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație scundă care mărginește un spațiu plantat. 3. Ansamblu de construcții, de plantații etc. care mărginesc o piață. [< fr. encadrement].

ANFILADA șir de camere prin care se trece dintr-una în alta şi care au ușile aliniate; Șir de clădiri ale căror fațade se văd alături în linie dreaptă, pe distanțe mari, sau șir de portice ori colonade ce se succed în linie dreaptă.

ANGAJAT (despre o coloană) atașată de perete

ANTABLAMENT (denumit și antablatură) este un element de arhitectură clasică, orizontal, portant, așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții (eventual prin intermediul unei abace), care susține acoperișul. Antablamentul constituie partea cea mai bogat ornamentată a unui edificiu.
În arhitectura clasică din Grecia antică, antablamentul avea următoarele secțiuni:
cornișă – o mulură proeminentă și ornamentată, care înconjoară antablamentul, în partea superioară, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor.
friză – parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc.
arhitravă – un element de construcție care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină fie direct pe zid, fie pe capitelul coloanelor, situație în care este denumită și epistil. În unele cazuri, arhitrava nu se sprijină pe coloane ci pe cariatide sau, mai rar, pe atlanți.

ANTEFIX unul dintre blocurile verticale poziționate de-a lungul muchiei acoperişului, în perioada clasică

ANTICHITATE perioada Greciei și Romei antice

APAREIAJ mod de a așeza cărămizile

APEX vârful ascuţit al unui fronton

APLICAT realizat separat și adăugat

ARABESC model realizat din frunze șerpuite , tip de mulură care seamănă cu un model realizat din forme asemănătoare cu un ou, care alternează cu forme asemănătoare unor săgeți

ARCADA rând de coloane

ARCADĂ OARBA arcadă liberă, fără deschidere

ARHITRAVA element component al antablamentului clasic, situat la partea inferioară a acestuia; de asemenea, rama din jurul unei deschideri

ARIPA partea laterală a unei clădiri

ASTRAGAL element decorativ semicircular

ATAŞAT adosat

ATLANT (pl ATLANTI) statuie de forma unei siluete masculine folosită ca element de susţinere în locul unei coloane

ATRIUM sală de acces cu acoperiș deschis sau o curte centrală

ABACĂ placă prismatică amplasată între capitel şi antablament.

ACANT plantă care creşte spontan în zonele mediteraneene şi a cărei formă stilizată a fost folosită ca element decorativ în arhitectura clasică

ANTABLAMENT în arhitectura clasică „o grindă elaborată” care se sprijină pe coloane. Este compus de jos în sus din arhitravă, friză şi cornișă,  proporţiile şi forma elementelor constitutive fiind strict reglementate pentru fiecare ordin clasic în parte.

ARHITRAVĂ partea de jos a antablamentului care era utilizat în ordinele clasice. Parte care se sprijină direct pe capitelurile coloanelor.

ASTRAGAl profil utilizat în decorarea coloanelor clasice plasat sub capitel.

ATENIANA mobilier inspirat de trepiedele antice descoperite la Pompeii şi Herculaneum.

B

BALCON galerie ieșită în afară sau pasarelă

BALDACHIN structură ornamentală ieșită în afară

BALUSTRU stâlp vertical care susține o balustradă

BAROC stil artistic extravagant manifestat în Europa în secolele XVII si XVIII

BAZĂ partea inferioară a unei coloane

BAZILICA tip de clădire romană și creștină având o navă și mai multe colaterale

BEAUX-ARTS stil arhitectural folosit la sfârsitul secolului XIX și începutul secolului XX

BETON amestec de ciment și agregate (nisip și pietriș) care devine foarte rezistent după întărire; este folosit ca material de construcție

BOLTA CĂLUGĂREASCĂ boltă intersectată fără nervuri

BOLTA tavan curb din piatră

BOSAJ zidărie tăiată astfel încât centrul fiecărei bucăți să iasă în afară

BOVINDOU fereastră curbă ieșită în relief

BUCRANIA ornamente în formă de craniu de bou, folosite de obicei împreună cu ghirlande de flori

BUIANDRUG grindă de beton armat, de zidărie, din metal sau așezată deasupra unei uși, a unei ferestre etc. pentru a susţine porțiunea de zidărie de deasupra acestora; lintou

BUST capul și umerii unei persoane

BERJERĂ fotoliu cu partea de sub cotiere plină şi tapiţată. Berjeră în gondolă are spătarul și lateralele racordate printr-o linie elegantă, amintind de silueta gondolelor veneţiene.  Berjeră cu urechi / bergere „a oreilles” sau berjeră confesional are laterale înalte, protejând utilizatorul de căldura şemineului sau de curent.

BIROU mobilier având o suprafaţă destinată scrisului. În secolul al XVI-lea franţuzescul bureau era utilizat pentru o ţesătură de postav de culoare roşie aşezată pe primele mese de scris. Birou Mazarin are tăblia aşezată pe două corpuri laterale cu sertare, fiecare dintre ele fiind susţinute de câte patru picioare.  Bonheur-du-jour (franceză) mic birou destinat femeilor, având mai multe sertare sau chiar compartimente secrete. Putea fi folosit şi ca masă de toaletă. A fost creat în jurul anului 1770. Birou cu cilindru are tăblia de scris acoperită cu un capac în formă de sfert de cilindru.  Birou cu pantă are tăblia închisă cu o placă rabatabilă, înclinată, denumită „spate de măgar”.

BIZOT plan oblic sau o muchie teşită obţinută prin şlefuirea marginii unei foi de sticlă sau a unei oglinzi.

BOMBE (franceză) suprafaţă curbată pe două direcţii, folosită la suprafeţele mai mari ale mobilierului.

BUFET mobilier pentru păstrarea veselei şi a altor accesorii folosite la servirea mesei. Bufetul era integrat mobilierului de sufragerie.

C

CADRU schelet structural din lemn și metal

CANELURI adâncituri concave, de pe o coloană sau altă suprafaţă

CANT muchie

CAPELA parte a unei biserici, cu altar propriu, sau o biserică de mici dimensiuni

CAPITEL partea de sus a unei coloane

CARIATIDA structură de susținere în formă de corp feminin înveșmântat

CARTUȘ ramă decorativă, de obicei rotundă sau ovală

CASE INSIRUITE şir de case unite pe două laturi

CASETARE model de panouri scufundate

CAPRIOR bucată lungă de lemn, înclinată, care susține învelitoarea

CELLA partea centrală a unui templu, unde este amplasată statuia divinității venerate; corespunde naosului clin bisericile creştine

CENTURA umplutura dintre un dom şi clădirea de dedesubt; mai puțin sofisticată decât un pandantiv

CERCEVEA (CAME) fâşie de plumb în care era montat vitraliul

CHEIE DE ARC bolțarul central de piatră care închide un arc

CHESON structură etanşă, impermeabilă, de beton, folosită ca fundație în condiții de umiditate ridicată

CIMENT pastă pe bază de var care uneşte și monolitizează; este folosit ca mortar de ciment şi ca tencuială

CIUBUC piatră centrală care uneşte nervurile unei bolți

CLASIC aparținând perioadelor antice greacă şi romană

CLOPOTNIȚĂ turn care adăposteşte clopotele ; 1. grindă orizontală poziționată în lungimea acoperişului 2. marginea de sus a unui acoperiș

COLATERALA parte a clădirii separată printr-o arcadă

COLOANA stâlp portant, care susține de obicei un arc sau un antablament

COLONADA şir de coloane

COLONETA coloană mai mică

COLTAR bloc de mari dimensiuni, folosit pentru a îndrepta unghiurile şi colțurile

CONOIZI structuri în formă de con care dau naştere formei bolților în evantai

CONSOLĂ 1. structură ieşită în afară care nu are nici un fel de susținere în partea ieşită 2. element ieşit în afară sau un capitel care susține un arc sau o coloană situată deasupra

CONSOLĂ ÎN PARANTEZĂ suport în formă de paranteză, având o spirală răsucită spre interior în partea de sus şi o spirală răsucită spre exterior în partea de jos

CONTRAFORT LIBER contrafort arcuit autoportant

CONTRATREAPTĂ partea verticală a unei trepte

CONTRAV NTUIRE element de susținere diagonal, care uneşte o serie de elemente verticale

COR porțiunea dintr-o biserică rezervată cântăreților

CORINTIC unul dintre cele cinci ordine clasice

CORNIȘĂ DECORATIVĂ scândură decorativă care acoperă laturile înclinate ale unui fronton de acoperiș

CORNIŞĂ mulură orizontală, ieşită în afară, în special componenta superioară a unui antablament

COȘ ţeava din interiorul unui horn care conduce fumul spre exterior

COTTAGE ORNE ,,casă ornamentată rustică” realizată într-un stil rural dichisit, adeseori menită să facă parte dintr-un peisaj pitoresc.

CREASTA (ZIMȚ) element ornamental deasupra unui element orizontal

CRENELARE parapet crenelat

CRESTATURA un vârf decorativ al unui arc

CRUCIFORM în formă de cruce

CU PATRU FOI o formă cu patru lobi

CU URECHI (despre o arhitravă) având elemente ieşite în afară în colțurile superioare

CUPOLĂ dom mic, decorativ

CABINET mobilă de lux datând din secolul al XV-lea, destinată depozitării obiectelor preţioase.

CANAPEA bancă tapiţată pe care pot şedea două sau trei persoane. Spre deosebire de divan, care nu are spătar, canapeaua e prevăzută cu spătar şi coțiere. A apărut în Franţa ca piesă pentru garniturile de salon.

CANELURĂ șanț cu o secţiune semicirculară scobit pe fusul coloanei înguste ale fusului coloanei. Prin vibraţia  luminii și a umbrei, contribuie la „subţierea optică” a coloanei. 

CARIATIDĂ statuie reprezentând un personaj feminin care îndeplinește rolul unei coloane

CARTUŞ motiv ornamental oval, care poate avea pe el înscris un nume, o dată, sau poate fi folosit exclusiv ca element decorativ. Sculptat sau pictat, era plasat iniţial pe frontispiciul unei clădiri. În arhitectura de interior poate fi plasat deasupra uşilor.

CASSONE ladă de interior cu decor sculptat sau pictat, caracteristică mobilierului Renaşterii italiene.

CHIFFONIERE (franceză, a nu se confunda cu chiffonier care este o măsură înaltă cu trei sertare) este o piesă de mobilier înaltă şi puţin adâncă, având sertare suprapuse. De obicei era folosită în dormitoare având aceeaşi funcţiune cu comoda. În cazul în care are şapte sertare (câte unul pentru fiecare zi a săptămânii) se numeşte semainier

COMODĂ mobilier de depozitare cu sertare (de obicei în număr de trei sau patru) pentru păstrarea lenjeriei şi, în general, a articolelor de îmbrăcăminte. A apărut în secolul al XVI-lea  când a preluat funcţiunea de depozitare de la lada folosită până atunci.

CONSOLĂ element din arhitectură care iese în afara planului peretelui, pe care se sprijineau două arce tangente. Prin extinderea definiţiei, consola defineşte diferite tipuri de poliţe de piatră sau alt material, fixate pe perete pe care se așază diferite sculpturi sau obiecte de artă decorativă. În istoria mobilierului se referă la mese rezemate de perete.

CORNIȘĂ registrul superior al antablamentului ordinelor clasice, ieşit în afara planului acestuia. Prin extensie, astăzi defineşte profilatura sau partea ieşită a unei clădiri, situată la partea de sus. În cazul arhitecturii de interior, profilele folosite la racordarea peretelui cu plafonul.

CYMA RECTA profil cu dublă curbură în care partea concavă pornește din marginea cea mai ieșită și  partea convexă din marginea cea mai intrată

CYMA REVERSA profil cu dublă curbură în care partea convexă porneşte din marginea cea mai ieșită și partea concavă din marginea cea mai intrată

D

DEAMBULATORIU colaterală care adăpostește corul bisericii 

DIAPER model de pătrate sau romburi care se repetă 

DOLMEN grindă situată deasupra unei deschideri, susținută de glaf sau coloane 

DORIC unul dintre cele cinci ordine clasice

DENTICUL motiv ornamental format dintr-un şir de prisme.. Provin din arhitectura clasică și erau folosiţi la compoziția cornișei

E

F

G

H

I

INTRADOS partea interioară a unui arc, a unei arcade sau a unei bolți

J

K

L

LIT-DE-TRAVERS (franceză) pat care se așeza paralel cu peretele

M

MARCHETĂRIE tehnică de decoraţie realizată prin decuparea simultană a două furnire de esenţe diferite (sau a altor materiale) şi lipirea desenului obţinut din prima placă pe fundalul obținut din cea de-a doua placă.

MENUISIER (franceză) creator de mobilier, specializat în producţia structurii de lemn masiv a mobilei. Specializarea era caracteristică sistemului rigid de organizare în bresle din Franţa şi, de aceea, termenul nu are un echivalent exact în alte limbi.

METOPĂ placă, de regulă decorată cu basoreliefuri care alternează cu triglifele pe registrul frizei de pe un antablament clasic.

MODENATURĂ decoraţia arhitecturală reliefată a unui perete

MODELARE:

  1. Acțiunea de a modela și rezultatul ei; modelaj. A executa ceva după un anumit model; a da o anumită forma unui material plastic sau adus în stare plastică; a da materialului forma dorită. – Din fr. modeler, it. modellare.
  2. A prelucra prin frământare pentru a aduce la forma dorită. A executa într-un material plastic modelul unei lucrări de sculptură. A face modele pentru turnătorie.
  3. Tehnica de redare sau tratare expresivă a tridimensionalității prin forme în spațiu, adică prin volum, relief; opusă sculpturii propriu zise. Sugerarea tridimensionalității pe o suprafață este posibilă prin contraste sau treceri valorice progresive ale aceleiași culori, prin linii dozate cantitativ sau ca grosime, pentru a sugera diferite valori de inchis-deschis.

N

NEOGOTIC stil de inspirație gotică care s-a manifestat la sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX

NERVURĂ mulură arcuită de pe suprafaţa unei bolți 

NERVURĂ INTERMEDIARĂ nervură decorativă care se întinde între o nervură structurală şi nervura de coamă

NERVURĂ RAMIFICATĂ nervură de boltă pur decorativă, care se desfăşoară între alte două nervuri 

NIŞĂ adâncitură ornamentală, adesea curbată în partea din spate şi în partea superioară

O

OBELISC formă cu patru laturi, înaltă şi ascuţită 

OBLOANE ferestre de lemn folosite pentru a închide (acoperi) o fereastră

OBLON mică structură sau deschidere care permite ventilarea

OCHI fereastră rotundă

OEIL-DE-BOEUF fereastră rotundă sau ovală

OGIVĂ element arhitectural caracteristic stilului gotic, format din intersecția a două arce de cerc care se intersectează sub un unghi ascuțit 

OPISTHODOMOS verandă închisă situată în spatele unui templu grec 

OPUS RETICULATUM un model în rețea, realizat din mici cărămizi de piatră fixate în beton

ORB (despre un arc un model de trafor) situat Iângă  perete, dar care nu are o deschidere în spatele său 

ORDINE cele cinci stiluri acceptate de coloane şi antablamente clasice

ORDINUL COLOSAL arc care cuprinde două sau mai multe niveluri

OVĂ ornament repetitiv bazat pe utilizarea unui semiovoid. Folosit iniţial registre orizontale în zona intersecţiei frizei cu cornişa sau la partea superioară a capitelurilor ionice. Utilizat şi în decoraţia de mobilier.

P

PALLADIAN în stilul creat de Andrea Palladio (1508-1580) 

PALMETA frunză de palmier stilizată 

PANDANTIV zonă curbă, triunghiulară, situată între un dom rotund şi baza sa dreptunghiulară 

PANOU DE STICLĂ foaie mare de sticlă

PANTĂ zona înclinată a unui acoperiş 

PARAPET capătul unui zid care iese deasupra nivelului acoperişului.

PARAPET CRENELAT parapet cu secţiuni alternative înalte şi joase 

PERETE CORTINĂ zid subțire, nestructural, pozitionat în fața unui schelet structural

PERISTIL colonadă clasică dispusă unei clădiri sau a unei curți 

PERPENDICULAR stil din secolul XV, aparținând goticului englez, caracterizat prin decorarea cu panouri a pereților şi a ferestrelor 

PIATRA DE TALIE zidărie de piatră realizată din blocuri de formă regulată

PIEDESTAL structură situată dedesubtul unei coloane sau care susține o statuie

PILASTRU coloană plată, de obicei ataşată unui perete 

PILASTRUL SCĂRII stâlpul central al unei scări în spirală sau stâlpul de capăt al unei scări drepte 

PILA coloană sau pilon 

PILON structură de susținere din zidărie, asemănătoare unei coloane, clar de dimensiuni mai mari şi mai solidă

PINACLU structură ornamentală, de obicei ascuțită, situată deasupra unui contrafort sau deasupra unei alte structuri

PITORESC în sens literar: „asemenea unei picturi”, mişcare estetică de la sfârşitul secolului XVIII care a pus accentul pe varietate şi dramatism

PLAN secțiune orizontală sau desen care prezintă modul de dispunere a spaţiului într-o clădire

PLASĂ suprafața dintre nervurile unei bolți

PLATBANDĂ mulură orizontală, înălțată, care împarte etajele la nivel vizual

PLACĂ DE LAMBRIU placă pătrată sau dreptunghiulară având porțiunea centrală înălțată

PLINTĂ suport plan, ieșit afară, situat la baza unui perete, a unei coloane sau a altui element vertical

PARTIDĂ CADASTRALĂ: suma corpurilor de proprietate care aparțin aceluiași proprietar în cuprinsul unei unități administrativ-teritoriale (comună, oraș sau municipiu).

PLAN CADASTRAL DE ANSAMBLU: produs derivat obținut prin generalizarea conținutului planului cadastral de bază. Se întocmește, de regulă, pentru o unitate administrativ-teritorială și conține reprezentarea hotarului, a limitelor intravilanelor și denumirile acestora, principalele detalii liniare, elemente de toponimie, denumirile teritoriilor administrative vecine.

PLAN CADASTRAL DE BAZĂ: plan tematic întocmit pentru nevoile cadastrului general, pe care sunt redate detaliat, poziția și numerele cadastrale ale corpurilor de proprietate și parcelelor, categoriile de folosință a terenurilor și construcțiile permanente.

PLAN TOPOGRAFIC: reprezentare convențională, în plan, analogică sau digitală, a unei suprafețe de teren, într-o proiecție cartografică și într-un sistem de referință.      În România planul topografic se întocmește în Sistemul de proiecție Stereografic 1970 și în Sistemul de referință Marea Neagră 1975.

PAPIER-MACHE (franceză) tehnică folosită la obţinerea prin presare a unor ornamente, care utiliza un amestec de hârtie măcinată, clei si ipsos. A cunoscut o perioadă de glorie în perioada celui de-al Doilea Imperiu din Franţa.

PILASTRU stâlp cu secţiunea dreptunghiulară angajat într-un perete (care iese în afara planului peretelui). De obicei are un capitel şi o bază.

PRIE-DIEU (franceză) scaun cu şezutul foarte jos şi cu spătar, folosit pentru a îngenunchia pe el în timpul rugăciunii.

PSYCHE (franceză) oglindă de dimensiuni mari, montată între doi suporţi în formă de coloană sau balustru, cu un postament mare şi care, în cele mai multe cazuri, poate bascula în jurul unui ax orizontal.

Q

R

RANDARE: procesul de preluare a informațiilor digitale (volume, texturi, lumini etc.) introduse într-un mediu grafic de modelare 3D, programabil, și de convertire a acestora în imagini finale, vizibile pe monitor sau pe hartie. – Din eng. render, rendering. 2. Rezultatul final (imaginea) al procesului de randare.

RONDE-BOSSE (franceză) tip de sculptură care spre deosebire de basorelief sau altorelief poate fi privită de jur împrejur.

S

SIEGE COURANT scaun utilizat în Franţa care putea fi mutat dintr-o parte într-alta. De obicei, stătea în centrul camerei. 

SIEGE MEUBLANT scaun utilizat în Franţa care era aşezat întotdeauna adosat unui perete.

SINGERIE  (franceză) motiv decorativ inspirat din temele Extremului Orient care consta în reprezentarea maimuţelor în costume şi atitudini omeneşti.

STUC material compus din cretă şi clei dizolvate în apă, din care se executau stucaturi în interioarele clasice. Stucaturile pot fi albe, colorate în masă, patinate sau aurite.

ȘEZLONG (din franceză chaise longue/scaun lung) mobilier de şedere sub forma unui scaun alungit pentru a susţine şi picioarele în poziţie orizontală.

SCOTIA mulură concavă utilizată în arhitectura clasică la baza coloanelor, în multe cazuri în combinaţie cu torul.

SECRETER sau SECRETAIRE (franceză) tip de mobilier cu compartimente şi sertare care puteau păstra „secretul” prin închiderea suprafeţei destinate scrisului.

SELLA CURULIS (latină) scaun cu picioare în formă de X care stătea în mod curent pliat și care în Roma antică era folosit de personalități politice.

SERVANTĂ (engleză) masă, de obicei având înălțimea reglabilă, destinată servirii micului dejun în pat sau fotoliu.

T

TABLINUM (latină) cameră situată în spatele atriumului unei case romane care avea funcţiunea unui birou.

TABURET scaun susţinut de patru picioare, în forma sa iniţială cilindric, dar care în secolul al XVIII-lea devine pătrat. Termenul a ajuns să denumească orice scaun fără spătar. La curtea lui Ludovic al XIV-lea dreptul de a sta pe un taburet era considerat o onoare şi de aceea ajunsese să constituie o sursă de dispută între curteni.

TAENIA (latină) profil plat utilizat în ordinele clasice ca element de tranziţie între arhitravă şi friză.

TOALETĂ masă cu oglindă şi sertare folosită la coafat sau fardat. Măsuţa de toaletă a cunoscut apogeul în Franţa secolului al XVIII-lea.

TROMPE- L`OEIL franceză „a înşela ochiul”) tehnică de pictură utilizată în reprezentarea naturalistă a unor imagini, având drept scop crearea de iluzii optice. A fost folosită în scenografie sau în arhitectura de interior, cea mai cunoscută utilizare fiind în pictarea plafoanelor şi purtând numele de di sotto in su (de jos în sus).

TRIGLIFA element decorativ de pe friza unui antablament clasic, folosit în alternanţă cu metopa, având trei scobituri verticale cu secţiune triunghiulară. În arhitectura greacă, de cele mai multe ori erau utilizate două scobituri şi câte două jumătăţi de scobitură (hemiglife) pe cele două margini.

U

V

VOLUTA element decorativ care în vedere laterală are forma unei spirale, folosit iniţial la capitelul ionic.

VOYEUSE scaun inventat la mijlocul secolului al XVIII-lea şi utilizat în jocul de cărţi. Spătarul drept şi înalt putea fi utilizat de chibiţul jocului de cărţi pentru a se sprijini cu coatele.

W

X

Y

Z