„De zece ori măsoară și o dată taie”, spunea un proverb înspăimântător.

Precauția e bună, evident, mai ales când ai de făcut ceva important, dar să măsori de zece ori, efectiv înseamnă să n-ai încredere în propria putere și capacitate de a măsura ceva.

Azi îți spunem cum măsori poate o singură dată, dar bine și corect.

În designul de interior, a face măsurătorile înseamnă a face releveul (i se mai spune și plan releveu).

Atunci când urmează să te ocupi de un spațiu, să-l amenajezi, să-l mobilezi, să-l prelucrezi, să-l decorezi, ai nevoie să-i cunoști parametrii (lungimi, lățimi, înălțimi, tipul de pereți și pardoseală etc.), pentru ca să înțelegi ce poți să faci și să nu faci în spațiul respectiv, cât material trebuie folosit, ce fel de material trebuie sau poate fi folosit.

Pe scurt, ca să utilizezi un spațiu, trebuie să cunoști spațiul.

Așadar, faci releveul.

Care sunt instrumentele necesare pentru a face un releveu bun?

     * Foi simple de hârtie sau, mai bine, foi milimetrice.

     * Un clipboard sau ceva care să-ți țină foile la un loc.

    * Ustensile de scris. Pixurile colorate sunt bune din motiv că ar putea accentua linii, repere etc.

     * Ruleta (panglica gradată care se strânge, se rulează în casetă; nu ruleta de noroc și nu aia rusească, stai liniștit) de cel puțin 5-7 metri lungime. Pentru spațiile mari, ruleta cu laser este mai eficientă, de vreme ce, de la 15 cm în sus, măsoară tot ce prinde.

     * Busolă pentru înțelegerea amplasării încăperii.

    * Aparat foto. Urmează să faci poze de ansamblu și de detaliu, sau chiar să filmezi anumite locuri. Acest lucru nu se face pentru a identifica vreo fantomă bântuind casa (deși…), ci pentru a putea avea mereu la îndemână imaginea spațiului pe care urmează să proiectezi.

Care sunt etapele unui releveu?

   –   Se iau cotele – lungime, lățime, înălțime – spațiului.
   –  Se iau cotele pervazurilor, geamurilor, golurilor de ușă și a tuturor celorlalte protuberanțe sau spații care urmează a fi umplute. Totul se notează pe schița încăperii.

   –  Se indică în plan traseele de gaz, apă și electricitate – acestea pot dicta o atare amplasare a mobilierului, decorului etc.

    –  Se măsoară unghiurile spațiului, cu ajutorul raportorului.
Dacă unghiurile nu sunt drepte, se ia aminte în vederea adaptării mobilării sau în vederea lucrărilor de îndreptare a pereților.

    –  Se indică (după ce se află) tipul de pardoseală (flotantă, cu încălzire dedesubt, fără etc.) și de pereți (beton, cărămidă etc.).

    –  Se fac poze de ansamblu și de detaliu, iar dacă spațiile sunt mai complexe, dacă nu chiar ciudate, atunci se și filmează.

    –  Se face planul la scară reală (pe soft computerizat) sau 1:20 (foaie milimetrică).
    –  Se calculează aria desfășurată a pereților.
    –  Se face axonometria.

Schemă pentru măsurători:

A – cota între pereți;

B – cota din colț până în golul de ușă;

C – cota de înălțime din pardoselă până în tavan;

D – distanța din colț până în grilajul de aerisire;

E – distanța din tavan până în grilajul de aerisire;

F – cota din colț până în golul de geam și pervaz;

G – distanța din colț până în calorifer;

H – cota din pardoseală până în golul geamului;

J – distanța din colț până în conducta de gaze;

– cota din pardoseală până la partea inferioară a contorului de gaz;

L – cota din colț până în conductă;

M – cota din colț până în priză;

N – distanța de la perete până la marginea pervazului;

O – mdistanța sau adâncimea conductei față de perete.

Acuma, dacă entuziasmul și curajul ți-au rămas intacte, iar designul de interior a rămas la fel de tentant, atunci te felicităm – ai trecut de prima cumpănă emoțională.

Înscrie-te la cursul Advanced și ai parte de toată susținerea și ghidarea noastră în drumul tău către designul de interior.